HEMATOGÉN, -Ă I. adj. 1. (despre medicamente) care intervine în formarea sângelui. 2. care provine din sânge sau aparține acestuia. II. s. n. 1. substanță feruginoasă care se găsește în gălbenușul de ou. 2. produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sângelui cu lapte și cu substanțe aromatizate. (< fr. hématogène) Vezi definitia »

CIMÉN s. n. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rășina coniferelor și din petrol, folosit în parfumerie și ca solvent pentru lacuri. (< fr. cumène) Vezi definitia »

TÉRMEN s.n. 1. Dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, a unei obligații etc.; scadență. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus]. Vezi definitia »

REOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) cu apă limpede și debit regulat; (despre organisme) aflat în asemenea ape. (< fr. rhéocrène) Vezi definitia »

AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen) Vezi definitia »