SIDERURGÍE s. f. 1. tehnica extragerii fierului și a aliajelor sale. 2. ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și metodele folosite în siderurgie (1). (< fr. sidérurgie) Vezi definitia »

HIPSOCROMÍE, hipsocromii, s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie. Vezi definitia »

OPACIMETRÍE s.f. Măsurarea opacității unor substanțe. [Gen. -iei. / < fr. opacimétrie]. Vezi definitia »

OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia]. Vezi definitia »

AGENOSOMÍE s. f. dezvoltare insuficientă a organelor sexuale. (< fr. agénosomie) Vezi definitia »