blánă (blắni), s. f. – 1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). Sl. *blana, cf. slov., ceh. blana „pojghiță”, sb. blanak „scîndură”, slov. blanja „scîndură”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ „coajă”, oboločka „cuvertură” (Berneker 69; DAR); și oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s. m. (meseriaș care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s. f. (dans tipic); blănărie, s. f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptușit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuși cu blană); blănos, adj. (căptușit cu blană). Ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, și din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35. Vezi definitia »

EPIROGENÉZĂ s.f. (Geol.) Ridicare a unor compartimente mari din scoarța Pământului deasupra nivelului mării. [< fr. épirogenèse]. Vezi definitia »

ceápă (cépe), s. f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (Arg.) Ceas de buzunar. – Mr. țeapă, megl. țępă. Lat. caepa (Pușcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s. m. (vînzător de ceapă), pe care Pușcariu 334; Candrea-Dens., 298 și REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s. n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s. f. (loc semănat cu ceapă). Vezi definitia »

cu capsa pusă expr. nervos, irascibil. Vezi definitia »

Metodă de analiză pentru a măsura adâncimea de penetrare a conexiunilor de un organism în altul. Vezi definitia »