TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor) Vezi definitia »

STOBÓR¹ s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor², prin confuzie cu stobor² = zăplaz, ulucă) Vezi definitia »

CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

CODEBITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care datorează o sumă împreună cu alții. (< fr. codébiteur) Vezi definitia »

APARITÓR s.m. (Rar) 1. Nume generic dat slujbașilor inferiori (lictori, scribi) care însoțeau pe magistrații romani. 2. Mic slujbaș (un fel de aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități etc.). [< lat. apparitor, cf. fr. appariteur]. Vezi definitia »