Definita cuvantului constatator
CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu constatator
EXTRUDÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în extrudare. (< fr. extrudeur) Vezi definitia »
DEZINTEGRATÓR s.n. Mașină pentru măcinarea materialelor semidure (ghips, sare etc.) sau fibroase (azbest, coji etc.). [< fr. désintégrateur]. Vezi definitia »
ARTOFÓR, artofoare, s. n. Vas în care se pune artosul. – Ngr. artoforion. Vezi definitia »
SICOMÓR s.m. Arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, care are un lemn tare și fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros]. Vezi definitia »
CANTOR, Georg (1845-1918), matematician german. Prof. univ. la Halle. A pus bazele teoriei mulțimilor, fiind considerat unul dintre fondatorii matematicii moderne („Bazele teoriei mulțimilor transfinite”). Vezi definitia »