PROFANAȚIÚNE s.f. Profanare. [Cf. fr. profanation, lat. profanatio]. Vezi definitia »

RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemísie s. f.] – Din fr. radio-émission. Vezi definitia »

polipragmosíne s.f. pl. (înv.) tendințe, impulsuri (de a face multe lucruri noi). Vezi definitia »

PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. Vezi definitia »

a ține (pe cineva) în jbilț expr. (er.) a fi iubit de cineva anume. Vezi definitia »