Definita cuvantului obturație
OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obturație
ORTOSCOPÍE s. f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu prezenta imagini deformate. – Din fr. orthoscopie. Vezi definitia »
VIBROTERAPÍE s.f. Seismoterapie. ˙[Gen. -iei. / < fr. vibrothérapie, cf. lat. vibrare – a vibra, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie. Vezi definitia »
ANESTEZÍE s. f. 1. suprimare temporară a sensibilității corpului cu ajutorul unor agenți fizici sau chimici. 2. lipsă a sensibilității în unele boli nervoase. (< fr. anesthésie, gr. anaisthesia) Vezi definitia »
SPERMATURÍE s.f. (Med.) Prezența spermatozoizilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. spermaturie]. Vezi definitia »