AEROFAGÍE s. f. Act reflex caracterizat prin înghițirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantități mari de aer¹ (ducând la tulburări organice). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophagie. Vezi definitia »

VERBIGERÁȚIE s.f. (Med.) Simptom în unele boli mintale, constând din repetarea continuă a aceleiași propoziții. [< fr. verbigération, cf. lat. verbigerare – a sporovăi]. Vezi definitia »

SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation. Vezi definitia »

TITRIMETRÍE s. f. disciplină care studiază metodele de titrare a soluțiilor. (< fr. titrimétrie) Vezi definitia »

HETEROGONÍE s.f. (Biol.) Formarea a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. ♦ Alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuală. [Gen. -iei. / < germ. Heterogonie, cf. gr. heteros – diferit, gone – căsătorie]. Vezi definitia »