mor interj. – Imită vocea ursului. Creație expresivă, cf. mîr, hor, sforăi. – Der. morăi, vb. (despre urși și alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s. n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiție (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s. f. (mormăit; bombănit); mormăit, s. n. (acțiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie). Vezi definitia »

spargator de morminte Vezi definitia »

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur. Vezi definitia »

DEVERSÓR s.n. Instalație așezată într-un curs de apă, într-o conductă sau într-un canal, în vederea menținerii unui nivel constant. ♦ Deschizătură la partea superioară a unui baraj, prin care se scurge surplusul de apă. [< fr. déverrsoir]. Vezi definitia »

EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator, -oris. Vezi definitia »