UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. Vezi definitia »

FOTOFÓR, -Ă, fotofori, -e, adj. Care poartă, care are o sursă de lumină. – Din fr. photophore. Vezi definitia »

OR²- v. oro²-. Vezi definitia »

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »

DECANTÓR s.n. Aparat, bazin pentru decantare. [Cf. fr. décanteur]. Vezi definitia »