Definita cuvantului oboroc
OBORÓC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obróc s. n.] – Din ucr. uborok.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oboroc
a călca în noroc expr. (eufem.) a călca din neatenție pe stradă etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină). Vezi definitia »
COC1 s. n. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului. (< fr. coque) Vezi definitia »
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Bacterie sferică, imobilă, patogenă, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. Vezi definitia »
bocióc (-ci), s. m. – Corimb, inflorescență în umbrelă. – Var. bocioacă, bociolie. Mag. bucok „biluță” (DAR). Se folosește în Trans. de Nord. Vezi definitia »
mormolóc (mormolóci), s. m. – Larvă de batracian. Ngr. μορμολύϰειον „sperietoare”, poate prin intermediul sb. mrmoljak sau bg. mramorok de unde megl. (Tiktin; Candrea). Der. directă din v. gr. μορμολύϰη (Diculescu, Elementele, 486), este mai puțin probabilă. Vezi definitia »