VERȘÓC, verșoace, s. n. (Înv.) Măsură mică de lungime, egală cu un palmac. – Ucr., rus. veršok. Vezi definitia »

tăbóc, tăbóci, s.m. (reg.) încălțăminte de casă. Vezi definitia »

METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ. Vezi definitia »

ADUNĂRI AD-HOC, organe cu caracter consultativ în Moldova și în Țara Românească, alcătuite din reprezentanți aleși ai tuturor claselor și categoriilor sociale convocate la Iași și București la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotărît: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, numirea ca domn a unui prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri. Numite și Divanuri ad-hoc. Vezi definitia »

BOLBORÓC, bolboroci, s. m. (Rar) Bășică formată la suprafața apei când plouă sau când se aruncă ceva în ea. Vezi definitia »