Definita cuvantului oficiu
OFÍCIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. Funcție, îndatorire, slujbă. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, înlesniri. ◊ Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. Slujbă religioasă. 5. Mică încăpere lângă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [Pron. -ciu, var. ofițiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
BISTURÍU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia]. Vezi definitia »
GAMETÁNGIU, gametangii, s. m. (Bot.) Structură vegetală în care sunt produși gameți. – Cf. fr. gamétange. Vezi definitia »
MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ◊ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium. Vezi definitia »
alb-argintíu (alb-ar-) adj. m., f. alb-argintíe; pl. m. și f. alb-argintíi Vezi definitia »
iedeclíu (idiclíu), iedeclíi, s.m. (înv.) slujbaș cu rang de boiernaș la curtea domnească. Vezi definitia »