CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala. Vezi definitia »

AUDIOGRÁMĂ s. f. 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. curbă care înregistrează rezultatele unui examen audiometric. (< fr. audiogramme) Vezi definitia »

FIGÚRĂ s. f. 1. chip, față, obraz. ♦ (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă. 2. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje. ◊ (șah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoană; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise. 6. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura) Vezi definitia »

pocrovíță, pocrovíțe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei. Vezi definitia »

șubă, șube s. f. (intl.) limbă. Vezi definitia »