Definita cuvantului figură
FIGÚRĂ s. f. 1. chip, față, obraz. ♦ (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă. 2. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje. ◊ (șah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoană; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise. 6. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu figură
cartoafă, cartoafe s. f. 1. prostituată. 2. femeie proastă și urîtă. 3. (peior.) nevastă. Vezi definitia »
mustopítă, mustopíte, s.f. (reg.) pastă alimentară în formă de sul, din făină, must, nuci și zahăr; sugiuc. Vezi definitia »
țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »
ANTIMETATÉZĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis]. Vezi definitia »
báscă1 (beretă) v. básc2 Vezi definitia »