sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr. Vezi definitia »

SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură. Vezi definitia »

PLANTOGRÁMĂ s.f. Amprentă a tălpii piciorului în poziția ortostatică. [Cf. fr. plantogramme]. Vezi definitia »

mígmă s. f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic. Vezi definitia »

URETROCISTÍTĂ s. f. uretrită a cărei inflamație cuprinde și vezica. (< fr. urétrocystite) Vezi definitia »