Definita cuvantului omografie
OMOGRAFÍE s.f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două spații proiective. [Gen. -iei. / < fr. homographie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu omografie
scuncénie, s.f. (reg.) persoană enervantă, care deranjeajă și necăjește. Vezi definitia »
HIDRARGIROTERAPÍE s. f. folosire terapeutică a mercurului. (< fr. hydrargyrothérapie) Vezi definitia »
CRIOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază efectele temperaturilor joase asupra organismelor vii. [Pr.: cri-o-bi-o-] – Din engl. cryobiology. Vezi definitia »
SEMIARTICULÁȚIE, scmiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație. Vezi definitia »
HOLOEDRÍE s.f. (Fiz.) Calitate a unui sistem cristalin de a prezenta simetrie maximă. [Pron. -lo-e-, gen. -iei, var. oloedrie s.f. / < fr. holoédrie]. Vezi definitia »