Definita cuvantului onorariu
ONORÁRIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
cercuríu, cercuríe, cercuríi, adj. (pop. și înv.) în formă de cerc. Vezi definitia »
GĂLBENÍU, -ÍE, gălbenii, adj. (Rar) Gălbui. ♦ Palid (la față). – Galben + suf. -iu. Vezi definitia »
HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. haci. Vezi definitia »
TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium]. Vezi definitia »
VANÁDIU s. n. metal dur, casant, cenușiu, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale. (< fr. vanadium) Vezi definitia »