ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu. Vezi definitia »

PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium]. Vezi definitia »

EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ♦ formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius) Vezi definitia »

GODIÚ s. n. sobă de fier (cilindrică) pentru încălzit. (< Godiu, n.pr.) Vezi definitia »

DEFINITÓRIU, -IE adj. care definește, care caracterizează; (p. ext.) caracteristic, specific, propriu. (< fr. définitoire) Vezi definitia »