BELEMNÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. belemnon „săgeată”) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasă, din care s-a păstrat partea inferioară masivă, de formă cilindro-conică (de glonte). Caracteristică pentru Mezozoic; apare în Triasic, dar dezvoltarea maximă o are în Jurasic și Cretacic, la sfîrșitul căruia dispare. Vezi definitia »

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi Vezi definitia »

IEFTINÍT, -Ă, ieftiniți, -te, adj. (Despre mărfuri, lucrări, servicii etc.) Cu preț redus. – V. ieftini. Vezi definitia »

ROTALÍT s. n. element de construcție din sticlă rezistentă și translucidă, de forma unui cilindru, în compunerea unui perete sau a unui planșeu, pentru iluminarea unei încăperi. (< rus. rotalit, engl. rotalite) Vezi definitia »

TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui. Vezi definitia »