PLANATÓR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafața unui obiect. – Plana² + suf. -tor. Vezi definitia »

DEJIVRÓR s. n. dispozitiv la avioane pentru a preveni sau înlătura jivrajul. (< fr. dégivreur) Vezi definitia »

COLABORATÓR, -OÁRE, coaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur. Vezi definitia »

RETROVIZÓR s. n. oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. (< fr. rétroviseur) Vezi definitia »

ÎNREGISTRATÓR, OÁRE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [< înregistra + -tor]. Vezi definitia »