IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento) Vezi definitia »

ANGAJÁNT, -Ă adj. care angajează (II,2); îmbietor, ispititor, atrăgător. (< fr. engageant) Vezi definitia »

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-di-ent] – Lat. lit. audiens, -ntis. Vezi definitia »

DEZESPERÁNT, -Ă adj. Care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant. [< fr. désespérant]. Vezi definitia »

ACCÉNT s. n. 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ◊ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus) Vezi definitia »