BERGAMÓTĂ (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote. Vezi definitia »

RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură. Vezi definitia »

HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). Vezi definitia »

CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță. Vezi definitia »

barabaftă, barabaftă s. f. (av.) avion AN-24 Vezi definitia »