vâlcícă v. vâlceá Vezi definitia »

sápă (sápe), s. f. – 1. Unealtă agricolă. – 2. Prașilă, prășire. – Mr., megl. sapă, istr. sope. Lat. vulg. sappa (Roensch, ZRPh., I, 414; Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1512; Candrea, Elemente, 404; REW 9599), cf. it. zappa, fr. sape, sp. zapa, ngr. τσάπα (Cihac, II, 694), tc. capa (Popescu-Ciocănel 41). – Der. săpa, vb. (a prăși, a lucra cu sapa; a excava, a scobi, a scrijeli; a roade, a mînca; a găuri, a sfredeli), mr., megl. sap, poate direct din lat. vulg. sappāre (Pușcariu 1511; Tiktin); săpăcios, adj. (care se năruie, sfărîmicios); săpător, s. m. (muncitor cu sapa; soldat care sapă tranșee; sculptor, tăietor); săpătură, s. f. (prășire, muncă cu sapa; groapă, adîncitură; tăietură, sculptură); săpoi, s. n. (sapă mare, tîrnăcop); săpăligă, s. f. (sapă mică, greblă). Din rom. provin rut. sapa, s., sapaty, vb., sapanie, s., obsapaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 404), mag. szápoly, s., szápaly, s., și probabil alb. sëpatë „topor”. Vezi definitia »

podvoádă (podvoáde), s. f. – 1. Serviciu feudal, obligație de a transporta gratuit bunurile domnești. – 2. Donație constînd într-un cal, datorat de orice boier noului domn. – 3. Transport. – 4. Rechiziție. – Var. podvadă (-vezi), po(d)voz. Sl. podŭvoda „transport” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271), cf. pol. podwoga (apare la Du Cange), rus., ceh. podvoda, sb. podvoz. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 47; pentru organizarea serviciului, cf. V. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 149. – Der. podvodar, s. m. (persoană obligată să facă transport); podvodări, vb. (a căra). Vezi definitia »

COFÓZĂ s. f. anacuzie. (< fr. cophose) Vezi definitia »

SEMIVÓLTĂ s.f. Jumătate de voltă. [< semi- + voltă]. Vezi definitia »