Definita cuvantului ornament
ORNAMÉNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoabă. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. ♦ (Muz.) Semn, notă sau grup de note care mărește efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ornament
BIOLOGIZÁNT, -Ă adj. care reduce viața societății la funcții, procese sau legi biologice. (< fr. biologisant) Vezi definitia »
REZIDÉNT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotențiar. ♦ Reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. Persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. [< fr. résident, it. residente]. Vezi definitia »
DISTÁNT, -Ă, distanți, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. – Din fr. distant. Vezi definitia »
zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte Vezi definitia »
SEMICOAGULÁNT, -Ă adj. coagulant numai în parte. (< semi- + coagulant) Vezi definitia »