stăvăríe, stăvăríi, s.f. (reg.) 1. herghelie de cai. 2. loc unde stau noaptea vitele. 3. loc unde a fost odată o stână; stăuliște, stâneică, stânișoară, stâniște. Vezi definitia »

CONSTITÚȚIE s. f. I. 1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. 2. conformație; arhitectură (3). II. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale (< fr. constitution, lat. constitutio) Vezi definitia »

BRADICHINEZÍE s. f. încetinire a ritmului mișcărilor, fără o diminuare a activității motorii. (< fr. bradykinésie) Vezi definitia »

ENCEFALORAGÍE s. f. hemoragie intercraniană. (< fr. encéphalorragie) Vezi definitia »

ERGOTERAPÍE s.f. Tratarea unor boli fizice și psihice prin muncă. [Gen. -iei. / < fr. ergothérapie, cf. gr. ergon – muncă, therapeia – tratament]. Vezi definitia »