Definita cuvantului ohabnic
OHÁBNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv. și pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite și de prestații. 2. (Despre proprietari) Care stăpânește o moșie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viață de ohabă (1). [Var.: ohávnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĩnŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ohabnic
ETIOLÓGIC, -Ă, etiologici, -ce, adj. Care aparține etiologiei, privitor la etiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étiologique. Vezi definitia »
GRECO-CATÓLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bisericii unite. (< grec + catolic) Vezi definitia »
ESOTÉRIC, -Ă, esoterici, -ce, adj. (În filozofia antică) Înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică; secret, ascuns. – Fr. ésotérique (< gr.). Vezi definitia »
STATÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la statistică. II. s. f. 1. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ◊ reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numărătoare, socoteală, recensământ. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik) Vezi definitia »
ETNOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la etnobotanică. II. s. f. ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și mediul vegetal. (< fr. ethnobotanique) Vezi definitia »