vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα. Vezi definitia »

AVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte; profesiune bazată pe această știință. – După fr. aviculture. Vezi definitia »

PEDICULÓZĂ s. f. totalitatea manifestărilor morbide provocate pe piele de păduchi. (< fr. pédiculose) Vezi definitia »

LÍOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., scr. lihota. Vezi definitia »

FLEBOSCLERÓZĂ s.f. Scleroză a peretelui venos. [< fr. phlébosclérose]. Vezi definitia »