CARILLON (cuv. fr.) [carión] subst. Instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), constituit dintr-un ansamblu de clopote. Instalat în turnuri, este prevăzut uneori cu o claviatură. Vezi definitia »

NUCLEÓN s. m. particulă elementară din nucleul unui atom. (< fr. nucléon) Vezi definitia »

HIMÁTION s. n. (ant.) mantie grecească amplă care se purta peste chiton, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr., gr. himation) Vezi definitia »

sopón, sopoáne, s.n. (reg.) piuliță. Vezi definitia »

culión (culioáne), s. n. – Potcap caracteristic călugărilor ortodocși. Ngr. ϰουϰουλιόν (sec. XIX). Înainte se folosea și forma cuculiu, a aceluiași cuvînt gr., cf. cucui. Vezi definitia »