ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. Vezi definitia »

MĂCĂÍRE, măcăiri, Acțiunea de a măcăi și rezultatul ei. – V. măcăi. Vezi definitia »

STUDIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei; învățare, studiu. [Pron. -di-e-. / < studia]. Vezi definitia »

CONTAINERIZÁRE, containerizări, s. f. Acțiunea de a containeriza și rezultatul ei. – V. containeriza. Vezi definitia »

ȘEMIZÁRE s.f. (Tehn.) Acțiunea de a șemiza și rezultatul ei. [< șemiza]. Vezi definitia »