ȘFÍCHI, (I) interj., (II) șfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. Vezi definitia »

oligarhi Vezi definitia »

CARCALECHI, Zaharia (c. 1787-1856, n. Brașov), publicist și tipograf român. Editor de periodice și almanahuri („Biblioteca românească”, 1821, 1829-1830, 1834). Vezi definitia »

trei ochi expr. (cart.) trei. Vezi definitia »

fochi s.m. (reg.) copil nelegitim, bastard, bitang. Vezi definitia »