joc (jócuri), s. n. – 1. Acțiunea de a se juca, activitate distractivă. – 2. Acțiunea de a juca pentru a cîștiga ceva. – 3. Dans. – 4. Despre actori, acțiunea de a interpreta pe scenă un rol. – 5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. iōcus (Pușcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca. – Der. joacă, s. f. (joc, jucărie; distracție), ca dop-doapă, țep-țeapă, etc. (după Tiktin și DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349). Vezi definitia »

TROC² s. n. v. troacă. Vezi definitia »

-DÓC⁴ elem. „grindă, bârnă”. (< lat. -docus, cf. gr. dokos) Vezi definitia »

joc de copii, mai ales între fete, cu două echipe. se folosea un popic(=con de grosimea unui morcov și grosimea de trei degete) și bețe, de 0,50-0,60m lungime. Vezi definitia »

flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț. Vezi definitia »