ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința. Vezi definitia »

REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta]. Vezi definitia »

înverigáre s.f. (înv.) 1. legare, strângere; punere în verigi. 2. înconjurare, împresurare, asediere. Vezi definitia »

SCĂRPINĂTOÁRE, scărpinători, s. f. 1. Dispozitiv, obiect cu care sunt scărpinate (sau de care se freacă pentru a se scărpina) unele animale domestice. 2. Obiect în formă de bețișor, prevăzut la un capăt cu o lopățică, folosit odinioară de oameni pentru a se scărpina. – Scărpina + suf. -ătoare. Vezi definitia »

FUGĂRÍRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – V. fugări. Vezi definitia »