CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci intrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot. 2. Strofă alcătuită din cinci versuri. 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din it. quintetto, fr. quintette. Vezi definitia »

PRIMÉT s. n. primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. (< lat. primus, după dublet) Vezi definitia »

SPIROCHÉT s.m. Bacterie patogenă cu corp spiralat foarte subțire și mobil. [Var. spirochetă s.f. / < fr. spirochète, cf. gr. speira – spirală, chaite – coamă]. Vezi definitia »

TENDALÉT s. m. (mar.) tendă mică. (< fr. tendalet, it. tendaletto) Vezi definitia »

DISCRÉT, -Ă I. adj. 1. care știe să păstreze un secret, o taină. ◊ rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori. 4. (fig.) greu, puțin perceptibil. II. adv. fără să atragă atenția. (< fr. discret, lat. discretus) Vezi definitia »