ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

AUTOINFESTÁȚIE s. f. infestare cu forme infecțioase ale unui parazit care se găsește deja în organism. (< auto¹- + infestație) Vezi definitia »

INVESTIGÁȚIE s.f. Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. ♦ (Med.) Cercetare clinică și de laborator a unui bolnav. [Gen. -iei, var. investigațiune s.f. / cf. fr. investigation, lat. investigatio]. Vezi definitia »

PEDOFILÍE s.f. (Med.) Atracție sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrâni. V. pederastie. [Gen. -iei. / < fr. pédophilie, cf. gr. pais – copil, philein – a iubi]. Vezi definitia »

SACRALGÍE s.f. (Med.) Durere în regiunea sacrală. [Cf. lat. sacrum – osul sacru, gr. algos – durere]. Vezi definitia »