BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli. Vezi definitia »

DONÁRIU s. n. 1. parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. 2. piesă, obiect cu caracter votiv. (< fr., lat. donarium) Vezi definitia »

TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ◊ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunități (monahale) creștine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium) Vezi definitia »

SUBROGATÓRIU, -IE adj. Care substituie. [Pron. -riu. / cf. fr. subrogatoire]. Vezi definitia »

DUGHENGÍU, dughengii, s. m. (Reg.) Negustor care are o dugheană. – Tc. dukjanei. Vezi definitia »