CASIOPÉIU s. n. lutețiu. (< fr. casiopéium) Vezi definitia »

OTCUPCÍU, otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu. Vezi definitia »

DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din lat. diluvium. Vezi definitia »

miu (literă grecească) [pron. mĭu] s. m., pl. miu; μ, Μ Vezi definitia »

SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum. Vezi definitia »