PÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni. ◊ reacție (2). ◊ antract. 2. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause) Vezi definitia »

ALEBÁRDĂ, alebarde s. f. V. halebardă. Vezi definitia »

FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. Vezi definitia »

glință s.f. (reg.) popic. Vezi definitia »

CONTRAARCATÚRĂ s. f. (arhit.) șir de arce mici, în același plan vertical și având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare. (< fr. contre-arcature) Vezi definitia »