TRON¹, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône. Vezi definitia »

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte. – Din fr. croupon. Vezi definitia »

scaramanghión, s.n. (înv.) un anumit obiect de îmbrăcăminte. Vezi definitia »

COMBINEZÓN s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la umeri până la genunchi și care se poartă pe sub rochie; furou. 2. Salopetă. [< fr. combinaison]. Vezi definitia »

BRION [briõ], Marcel (1895-1984), scriitor francez. Povestiri fantastice, eseuri despre artă, romane („Giotto”, „Germania romantică”, „Alge”). Vezi definitia »