urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). Vezi definitia »

TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui. Vezi definitia »

ZIDUÍ, ziduiésc, vb. IV. Tranz. ~; (Fig.) Nori negri... ziduind zăvorât zarea. Vezi definitia »

cuștuluí (-uésc, -ít), vb. – A ciuguli, a gusta. Mag. kostolni (DAR). Trans. Vezi definitia »

VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui. Vezi definitia »