Definita cuvantului urlui
urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urlui
de mama focului expr. cu intensitate; cu pasiune. Vezi definitia »
mățuí, mățuiésc, (reg.) a curăți de mațe. Vezi definitia »
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani. Vezi definitia »
șuruí, pers. 3 sg. șuruiéște, vb. IV (reg., despre frunze) a fâșâi, a susura, a murmura. Vezi definitia »
tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva. Vezi definitia »