IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ◊ Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător. 2. Gust înțepător, pișcător, picant. 3. Mânie; violență. – Iuți + suf. -eală. Vezi definitia »

ELATERÍTĂ s.f. Amestec de hidrocarburi naturale din grupul ozocheritei, care, în amestec cu diferite cauciucuri, servește la fabricarea unor izolanți electrici. [< fr. élatérite]. Vezi definitia »

SPERMATÍDĂ s. f. celulă germinală masculă rezultată prin diviziunea meiotică a spermatocitului. (< fr. spermatide) Vezi definitia »

înveninătúră s.f. (înv. și pop.) aprindere pătimașă, amărâre, supărare mare. Vezi definitia »

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfânt” + suf. -uță Vezi definitia »