AUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ◊ autoconducere. 3. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia) Vezi definitia »

EPITIMÍE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie) Vezi definitia »

PURIFICÁȚIE s. f. 1. purificare. 2. ceremonie religioasă consacrată ispășirii păcatelor, curățirii morale. (< fr. purification) Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. (< fr. anémométrie) Vezi definitia »

HIPOMIMÍE s. f. scădere a mobilității și expresivității mimice. (< fr. hypomimie) Vezi definitia »