UBERÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Fertil, fecund. [< fr. ubéreux, lat. uberosus]. Vezi definitia »

TETÁNOS s.n. Boală infecțioasă provocată de un bacil care se găsește în pământ și care se manifestă prin contracția permanentă și dureroasă a mușchilor. [< fr. tétanos, cf. lat., gr. tetanos]. Vezi definitia »

ARSENIÓS, -OÁSĂ adj. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă õasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic¹; șoricioaică. (< fr. arsénieux) Vezi definitia »

DRÓMOS s.n. 1. Nume dat în Grecia antică unor terenuri speciale, destinate alergărilor în curse atletice. 2. Alee mărginită de sfincși la intrarea templelor egiptene. [< fr., gr. dromos]. Vezi definitia »

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scabie. (< fr. scabieux, lat. scabiosus) Vezi definitia »