Definita cuvantului prepuț
PREPÚȚ s.n. Piele încrețită care acoperă glandul. [< lat. praeputium, cf. fr. prépuce].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prepuț
sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare). Vezi definitia »
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. Vezi definitia »
SFERTULÉȚ, sfertulețe, s. n. Sfertișor. – Sfert + suf. -uleț. Vezi definitia »
DIVÓRȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce]. Vezi definitia »
ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. Vezi definitia »