AUTOTROFÍE s. f. mod de hrănire a organismelor autotrofe. (< fr. autotrophie) Vezi definitia »

METONIMÍE s.f. Figură de stil constând în înlocuirea unui termen prin altul, legat de primul printr-un oarecare raport (de la cauză la efect, de la abstract la concret). [Gen. -iei. / cf. fr. métonymie, lat., gr. metonymia]. Vezi definitia »

TROHOCARDÍE s. f. deplasare a inimii prin rotație în jurul axului ei lung. (< engl. trochocardia) Vezi definitia »

LUXÁȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio]. Vezi definitia »

INARMONÍE s. f. lipsă de armonie. (< fr. inharmonie) Vezi definitia »