Definita cuvantului parc
PARC s.n. 1. Grădină publică mare, amenajată special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuințe. 2. Suprafață de teren închisă (plantată cu arbori) unde se îngrijește și se crește vânatul. 3. Loc unde se garează vehiculele; loc unde se depozitează materialele unei instituții. ♦ Totalitatea vehiculelor unei instituții, ale unei unități. 4. Parc electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu parc
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vârf; teșită. Vezi definitia »
CIRC s. n. 1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc. 3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2). 4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus) Vezi definitia »
FILOTÚRC, -Ă adj., s.m. și f. Turcofil. [< filo- + turc]. Vezi definitia »
MARC s. n. Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosită ca materie primă în industria alimentară. – Din fr. marc. Vezi definitia »
berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak. Vezi definitia »