Definita cuvantului orchestră
ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orchestră
CARPÉTĂ s.f. Covoraș. [< fr. carpette]. Vezi definitia »
bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It.
barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. Vezi definitia »
MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc și care intră în posesiunea câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise. Vezi definitia »
DERMOPUNCTÚRĂ s. f. metodă terapeutică înrudită cu acupunctura tradițională, dar mai simplă. (< engl. dermopuncture) Vezi definitia »
BRETÉSĂ s.f. Lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație. ♦ Nazal mobil la coifuri. [< fr. bretesse]. Vezi definitia »