Definita cuvantului orchestră
ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orchestră
UNGVÍCULĂ s. f. partea inferioasă a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. (< lat. unguiculus) Vezi definitia »
scămoșeálă, scămoșéli, s.f. (reg.) 1. scămoșare. 2. mulțime de scame. Vezi definitia »
șovárcă s.f. (reg.) 1. fân cu rogoz. 2. porumb semănat des și năpădit de mohor, folosit ca nutreț pentru vite. 3. coș din papură. Vezi definitia »
úrsă, úrse, s.f. (pop.) 1. ursoaică. 2. numele a două constelații situate aproape de polul boreal: Ursa mare și Ursa mică. Vezi definitia »
BUTADIENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (p. f. -4,75ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, cu două duble legături conjugate; este un gaz incolor, insolubil în apă, obținut din butan, din fracția butan-butene, din alcool etilic și din acetilenă; se întrebuințează în sinteze organice, la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. Vezi definitia »