MAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ◊ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus]. Vezi definitia »

ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism. Vezi definitia »

LAMARCKÍSM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme. Vezi definitia »

PROGNATÍSM s.n. Caracterul, înfățișarea celor prognați; progenie. [< fr. prognathisme]. Vezi definitia »

TROFOTROPÍSM s. n. curbare a direcției de creștere a țesuturilor sub influența unui mediu mai bogat în substanțe nutritive. (< fr. trophotropisme) Vezi definitia »